Cum să nu fii de acord. Politicos

Înapoi la secţiunea "Citeşte"

Îţi este oare cunoscut sentimentul că nu eşti total de acord cu persoana cu care să discuţi şi îţi pare că ai doar două opţiuni: ori să strigi la ea, ori să încetezi discuţia? Şi nici una dintre aceste soluţii nu este ideală. Cum, totuşi, să îţi păstrezi părerea, să nu fii de acord cu interlocutorul tăi şi, în acelaşi timp, să rămâi un partener sau o parteneră de discuţie plăcută? În cele ce urmează vom cum să nu fii de acord şi s-o faci asta politicos.

„Nu este neapărat obligatoriu să fii de acord cu interlocutorul tău ca să găseşti cu el un limbaj comun.”

Margaret Thatcher, Prim-ministrul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord între anii 1979 şi 1990.

Să fii de acord cu cineva este întotdeauna mai uşor decât să nu fii de acord. Oamenilor le plac mai mult cei care sunt de acord decât cei care nu-i susţin. Şi fiecare dintre noi vrea atât de mult să fie iubit… Şi atunci ce ne rămâne să facem: să nu mai polemizăm cu nimeni şi să fim mereu de acord cu toţi ceilalţi, fără să avem propria opinie?

Să nu fim însă atât de categorici! Putem (şi chiar uneori trebuie!) să polemizăm, să respingem ideea propusă, să nu fim de acord, să combatem ceea ce ni se spune sau ni se propune. Întrebarea este cum să facem asta?

Aşadar. 5 sfaturi despre cum să te comporţi în timpul disputelor:

1. Nu le pune pe toate la inimă. Şi chiar dacă eşti foarte supărat, aminteşte-ţi că te-au enervat cuvintele interlocutorului, ideile lui sau o anumită problemă, şi nu însuşi omul cu care discuţi.

2. Critica adusă ideilor exprimate de interlocutorul tău trebuie să fie delicată. Bineînţeles că poţi replica direct, fără drept de apel: „Ceea ce spui sunt nişte prostii!”, dar după asta nu va avea sens să discutaţi mai departe. Dacă însă zici: „Nu aş fi de acord cu asta şi încerc să explic de ce”, s-ar putea să reuşiţi să găsiţi împreună, în cele din urmă, un numitor comun.

Dacă reuşeşti să-ţi controlezi emoţiile, dacă poţi să rezişti în faţa tentaţiei de a striga, a ironiza sau a comenta nepoliticos, atunci ai mai multe şanse să-ţi exprimi ideile şi opiniile.

3. Exprimă sentimentele tale, gândurile, nevoile şi ideile în numele tău, foloseşte „eu” în loc de „tu” sau „Dumneavoastră”, adică nu aduce reproşuri celui ori celei cu care discuţi, ci vorbeşte despre ceea ce simţi tu. De exemplu, discutând cu părinţii, în locul frazei: „De ce voi îmi repetaţi mereu că în fiecare sâmbătă trebuie să fac curăţenie, chiar dacă ştiţi că în fiecare zi de sâmbătă am antrenamente de volei?”, încearcă să spui aşa: „Astăzi mor de oboseală din cauza antrenamentului şi cred că mâine mă voi ocupa de peştii din acvariu”? Şi chiar să faci asta a doua zi.

4. Ascultă părerea celuilalt. Atunci când eşti atent la ceea ce spune interlocutorul tău sau interlocutoarea ta, îi demonstrezi că îi porţi respect şi înţelegi punctul lui sau al ei de vedere, iar asta îl va face pe el sau pe ea să facă acelaşi lucru. Atunci când discuţi cu cineva, nu trebuie să te gândeşti imediat de ce nu eşti de acord sau să încerci din prima clipă să inventezi un răspuns; e mai bine să te concentrezi pe ceea CE ţi se spune.

Atunci când vine rândul tău să răspunzi, ar fi potrivit dacă la început vei repeta câteva idei de-ale interlocutorului tău sau interlocutoarei tale ca să demonstrezi că ai auzit tot ce ţi s-a spus. Şi abia după asta poţi explica, pe un ton calm, de ce nu eşti de acord cu o idee sau alta şi să-ţi exprimi punctul de vedere.

5. Şi încă ceva foarte important. Nu te grăbi, nu te agita! Probabil că acestea sunt condiţiile necesare pentru că o discuţie să se încheie cu succes. Bineînţeles că e foarte greu să rămâi raţional şi liniştit – raţională sau liniştită – atunci când eşti plin sau plină de indignare, iar interlocutorul tău la fel este emoţionat. Cu toate acestea, exprimându-ţi politicos şi liniştit punctul de vedere, vei constata că astfel opinia ta este luată în consideraţie mai mult şi că eşti tratat sau tratată cu respect.