Buna ziua,de multi ani am niste stari psihice care nu imi dau pace.Ma enervez usor(nu arat asta dar simt cum ma enervez),ma supar pentru lucruri foarte mici pe alte persoane(totusi nu arat acest lucru,ci ma comport de parca totul e bine si tin in mine),nu ma pot bucura cu adevarat de lucrurile frumoase,ci doar ma prefac ca sunt fericit ca sa nu observe cei din jur,am mereu o frica fata de viitor si vad mereu doar partea negativa a vietii,si de fiecare data cand ma vad in oglinda nu vreau sa imi mai vad fizicul din cauza ca sunt foarte slab la fizic.Nu am incredere in nimeni,si mereu am frica ca prietenii mei ma vor trada sau ma vor exclude din viata lor ca am facut eu ceva incorect.Am crezut ca aceste stari sunt ceva specific varstei de adolescenta,si ma gandeam ca vor trece,dar nu e asa.Am 17 ani insa nimic nu s-a imbunatatit.Nu pot spune ca ma deranjeaza foarte tare aceste stari,dar sunt sigur ca fara ele mi-ar fi mult mai bine.Sunt constient ca nu trebuie sa depind de altii,ca oamenii vin si pleaca din viata noastra,ca trebuie sa ma accept asa cum sunt si ca altii ar vrea sa aiba o viata ca a mea,dar nu ma ajuta aceste ganduri.Parintii mei considera asta o gluma,si nu ma iau in serios daca le zic.Intrebarea mea este,ar putea trece aceste stari de la sine cu timpul?Sau sa astept varsta de 18 ani inca cateva luni si sa plec la un psihoterapeut?Voi putea astepta pana atunci fara probleme.
George
Buna ziua George, este adevarat ca adolescenta reprezinta o perioada importanta in dezvoltarea fizica si mentala a oamenilor, ce implica schimbari biologice si psihologice. pentru a discuta ce se intimpla cu corpul tau si trairile tale nu e nevoie sa astepti virsta de 18 ani ci doar sa te programezi la un psiholog din cel mai aproapiat Centru Prietenos Tinerilor .