Vreau să le dau de înţeles părinţilor că şi fără sfaturile lor deştepte eu ştiu totul despre ASTA. Tatăl meu încearcă mereu să-mi povestească câte ceva despre cum are loc ASTA prima oară şi că după asta voi deveni bărbat… Însă despre toate acestea am aflat cu mulţi ani în urmă, atunci când am avut o prietenă, iar ei nu au ştiut despre această relaţie. Deci, nu am nevoie de sfaturile lor. Cum să le spun ca să înceteze aceste discuţii?
De ce să nu spui direct: „Tata, mă deranjează încercările tale de a mă lumina”. Sat: „Tata, ar fi trebuit să-mi spui asta mai demult. Hai acum să vorbim despre altceva”. Cu toţii creştem mai devreme sau mai târziu, cu toţii ne aranjăm mai bine sau mai puţin bine viaţa. De obicei, nu se discută anumite lucruri, pentru că fiecare cuplu decide singur cum să procedeze şi la fel hotărăşte de sine stătător cui să ceară sfaturi.
În aceste situaţii entuziasmul părinţilor tăi, desigur, este în plus, acesta trebuie înţeles mai degrabă ca expresia unei îngrijorări pe care nu eşti obligat să o împărtăşeşti. În asemenea împrejurări nici un fel de iluzii nu se pot compara sub aspectul eficienţei cu răspunsurile simple şi clare. Dacă vrei să ai parte anume de aluzii, povesteşte-i tatălui tău bancul acela vechi-vechi, pe care la sigur l-a auzit, dar poate că l-a uitat. Tata: „Fiule, a venit vremea să vorbim despre ASTA”. Fiul: „Desigur, tată. Despre ce vrei să afli?”.