Odată cu debutul vieții sexuale la vârsta tinereții, ne întrebăm adesea ce să facem ca să ne protejăm împotriva sarcinilor nedorite. Însă puțini dintre noi se preocupă de infecțiile cu transmitere sexuală. Este atât de ușor să te înscrii în torentul prejudecăților comune: „Mine nu mi se va întâmpla, dacă prietenul mea sau prietena mea nu are probleme de genul acesta!”! Acum este momentul să spargem stereotipurile.
Un profesor în medicină povestește în timpul prelegerilor sale:
„Am avut o prietenă pe care o iubeam și un prieten. Ei au făcut sex.
Eu am rămas cu nasul șters. Iar prietenul meu a rămas,
îndeobște, fără nas. Teme prelegerii de astăzi este „Sifilisul” (Citat de pe forumul „Миртесен”)
Atunci când descriem unele situații sau acțiuni din viață și spunem că „îmbinăm utilul cu plăcutul”, ar trebui să menționăm încă o expresie: „și în condiții de siguranță”. Mai ales atunci când este vorba de relațiile sexuale. Pentru că, împreună cu senzația de plăcerea – sentimentul de intimitate, comunicarea apropiată care transformă două persoane practic în una singură, atenția și grija omului drag, aceste relații pot cauza și anumite riscuri. Le vom numi „pericolele unei relații”.
„Poți avea încredere în partenerul tău sau partenera ta, dar ai încredere și în partenerii ei ori partenerele lui de până acum?”
Aceste pericole ascund, împreună cu altele, și riscul unei boli venerice. Venera este zeița dragostei la romani, iată de ce maladiile care sunt transmite în timpul actelor sexuale se mai numesc și venerice. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) le definește mai clar și mai exact – infecții cu transmite re sexuală (ITS).
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în fiecare zi în lume sunt înregistrate peste 1 milion de cazuri noi de ITS, asta fără HIV.
Agenții infecțiilor cu transmite re sexuală sunt organismele minuscule – virusurile sau bacteriile care se află în lichidele biologice ale organismului: sânge, spermă, salivă sau secreții vaginale.
Astăzi medicina cunoaște peste 40 de ITS. Iată cele mai răspândite:
Sifilisul este una dintre maladiile antice, „clasice”, se poate spune. De sifilis, mai ales în Evul Mediu, suferea un mare număr de oameni. Înainte era o maladie greu de tratat, de aceea oamenii nu reușeau cu anii să se vindece și boala distrugea treptat organismul, iar de multe ori cauza chiar moartea.
Fapt real: au fost bolnavi de sifilis și regii Franței, și oameni de creație celebri, precum scriitorii Oscar Wilde, Guy de Maupassant, pictorii Paul Gogen, și prietenul Vincente van Gogh, compozitorul Franz Schubert, filosoful și poetul Friedrisch Nietsche, și chiar Adolf Hitler.
Sifilisul este cauzat de bacteria spirochetă Treponema pallidum subspecia pallidum.
În organismul unei persoane bolnave de sifilis agentul patogen se află în sânge, spermă, salivă și în alte lichide biologice. Viața treponemei în afara organismului uman este scurtă, însă într-un mediu umed – burete, prosop – ea poate exista până la 12 ore, iar în saliva unei persoane bolnave, în condițiile temperaturii de cameră – de la câteva ore până la câteva zile. Microbul moare foarte repede sub acțiunea razelor solare, temperaturii înalte, soluției de alcool.
Calea de transmitere. Sifilisul se transmite, de obicei, pe calea contactului sexual cu o persoană infectată. Este posibilă transmiterea și pe alte căi: sărut cu o persoană infectată, prin folosirea în comun a obiectelor (veselă, țigări, ruj, lenjerie, obiecte de igienă).
Simptome, semne. Perioada dintre momentul în care agentul patogen al infecției pătrunde în organism și până la apariția primelor semne ale bolii poate fi de la 2 până la 5 săptămâni. Pe locul de contact cu treponema (de cele mai multe ori pe organele genitale, pe buze sau piele) apare o rană (șancrul). Peste o săptămână se măresc și nodurile limfatice de acolo. Dacă nu este tratată, peste 3-4 săptămâni rana se cicatrizează de sine stătător, iar peste puțin timp începe perioada a doua – sifilisul secundar. Pentru el sunt caracteristice erupțiile pe piele care dispar peste 2-3 luni. În continuare, în lipsa unui tratament adecvat, sunt afectate grav organele interne și sistemul nervos, ceea ce poate conduce la deces.
Capacitatea de viață a gonococului în afara organismului uman minimă, însă într-un mediu umed (burete, prosop), acesta poate viețui până la 24 de ore.
Calea de infecție. Gonoreea (în germană – Tripper) se transmite, de obicei, prin contact sexual cu o persoană infectată. Mai rar asta se întâmplă prin intermediul obiectelor de uz casnic.
Simptome, semne. Din momentul infectării până la apariția primelor semne ale maladiei trec câteva zile. Simptomele iniţiale la femei sunt uşoare şi pot fi confundate cu o infecţie urinară. Apar semne precum usturime la urinare, prurit, scurgeri vaginale anormale, sângerări vaginale anormale, dureri pelviene, durere la contact sexual, febră şi stare generală de oboseală. Atunci când gonoreea s-a răspândit şi în alte părţi ale corpului, apar erupţiile cutanate şi durerile articulare. La bărbaţi, primele simptome de gonoree apar, în general, la 2-14 zile după expunerea la bacterie. La început, apare o senzaţie de furnicătură în uretră. Urinatul devine, mai apoi, dureros şi se constată o secreţie lăptoasă. Pe măsură ce infecţia evoluează, durerea uretrală devine mai pronunţată şi se elimină mari cantităţi de secreţie cremoasă.
Pericol! Gonoreea cronică poate fi cauza unor disfuncții sexuale, apariției frigidității, infertilității la femei. De asemenea, gonoreea influențează negativ conduita sarcinii și nașterea. În cazul femeilor cu gonoree se înregistrează adesea avorturi spontane, complicații obstetrice, infectarea în timpul nașterii cu gonoree a ochilor sau tractului urinar inferior. În cazul bărbaților gonoreea netratată poate cauza infertilitate.
Clamidioza – este o infecție bacteriană cu agentul infecțios Chlamydia, care se transmite prin contact sexual. Este considerată una dintre infecțiile „noi”. A fost descoperită relativ recentă, însă nu este din cauza asta mai puțin periculoasă. Agentul infecțios este un microorganism (o formă de tranziție de la microb la virus). Capacitatea de supraviețuire a agentului patogen în afara organismului uman este mică.
Căile de transmitere. Clamidoza este contractată, de regulă, prin intermediul contactelor sexuale cu o persoană infectată.
Simptome, semne. Perioada care decurge din momentul infectării până la apariția primelor simptome durează între o săptămână și 4 săptămâni. Deseori clamidoza la bărbați și femei nu prezintă nici un fel de simptome. Doar în cazul unui număr de 5-10% maladia poate determina o varietate de complicații. La femei clamidoza poate produce durere abdominală joasă asociată cu sângerări vaginale, iar la bărbați infecția este însoțită de secreții de la nivelul penisului și febră.
Pericol! În majoritatea cazurilor clamidoza la bărbați produce infertilitate. În cazul femeilor clamidoza determină sarcină intrauterină și avort spontan (incapacitatea de a purta sarcina). Copiii născuți de mame infectate cu clamiudoză sunt subponderali, cu pneumonie congenitală și infecții ale ochilor.
Agentul patogen – tricomoniada – este un microorganism unicelular. Durata de viața a acestuia în afara organismului uman este scurtă. Atunci când se usucă, tricomoniada moare peste 4-30 de minute. Însă într-un mediu umed (burete umed, prosop) pateu viețui până la 2 ore.
Căile de transmitere. Tricomoniaza este contractată, de regulă, în timpul contactului sexual cu o persoană infectată. Și în cazuri rare – prin folosirea în comun a obiectelor de uz casnic.
Simptome, semne. Din momentul infectării până la apariția primelor simptome trec, de obicei, de la 3 până la 11 zile. Semnele tricomoniazei sunt diverse. La bărbați acestea sunt secrețiile canalului urinar. Iar la femei infecția evoluează adesea mai puternic cu eliminări vaginale caracteristice.
Virusul Papiloma Uman (HPV) – este un virus frecvent întâlnit care se transmite pe cale sexuală: virusul afectează de la 50 până la 70% din persoanele active sexual (13% din populația lumii).
Sunt supuse unui risc mai mare de infectare cu HPV adolescentele și femeile tinere de 20-30 de ani (potrivit afirmațiilor cercetătorilor, în cazul majorității persoanelor virusul se transmite în primii 2-3 ani de viață sexuală).
Dacă o tânără sau o femeie aste activă din punct de vedere sexual și schimbă adesea partenerii, riscul de infectare crește de zeci de ori. În prezent sunt cunoscute aproximativ 200 de tipuri ale Virusului Papiloma Uman (HPV).
Unele tipuri de HPV pot conduce la dezvoltarea cancerului colului uterin.
Simptome, semne. HPV evoluează fără prea multe manifestări. Diagnosticul este stabilit în timpul consultului la medic. HPV nu se tratează! Iată de ce modalitatea cea mai potrivită de protecție este vaccinarea profilactivă.Aceasta este recomandată adolescentelor de 12-16 ani care nu au avut niciodată contacte sexuale. Pentru vaccin este necesară adresarea la medic.
Virusul care provoacă herpesul se numește herpes simplex (HSV), existând două tipuri care provoacă fie herpesul de la nivel bucal, fie cel genital. Căile de transmitere. Herpesul se transmite, de obicei, pe calea contactului sexual cu o persoană infectată. Simptome, semne. Perioada de incubație este cuprinsă între câteva zile și câteva luni. Herpesul este însoțit de umflături apoase, dureroase pe piele sau membrane mucoase (precum gură sau buze) sau pe organele genitale. Această boală este contagioasă, mai ales în timpul unei erupții.
Pericol! Femeile infectate cu herpesul organelor genitale se confruntă adesea cu avort spontan (incapacitatea de a purta o sarcină) și infertilitate. Herpesul organelor genitale poate genera și cancerul colului uterin.
Hepatita B – este o boală de natură infecțioasă, agentul patogen fiind virusul hepatitei B (HBV) care poate determina ciroza ficatului.
Căile de transmitere. Virusul hepatitei B se transmite prin sânge și prin contacte sexuale. Acest virus este foarte rezistent într-un mediu extern: într-o pată de sânge, pe lama de bărbierit, pe un ac – până la o săptămână. Riscul de infectare apare atunci când virusul ajunge pe pielea rănită sau pe mucoasele altei persoane
Simptome, semne. Perioada latentă (de incubație) a hepatitei В durează de la 2 până la 6 luni. Boala începe prin stări de slăbiciune, lipsa apetitului alimentar, amețeală, vomă, dureri în corp, febră, urină închisă la culoare și ulterior progresează spre apariția icterului.
Pentru profilaxia acestei maladii faceți un vaccin împotriva hepatitei B.
Iar despre HIV/SIDA am compilat un material mai mare și mai important. Îl poți găsi aici.
Iar pericolul infecțiilor cu transmitere sexuală nu este ascuns în denumirile sau în numărul lor – dar în altceva și anume…
…atunci când o persoană suferă din cauza unei răceli, organismul poate face față acesteia cu forțele proprii. Când este vorba însă de o infecție cu transmitere sexuală, organismul are nevoie de ajutor – de asistența medicului.
…unele ITS decurg fără simptome, iar persoana nici nu poate bănui că în organismul ei au apărut oaspeți nepoftiți – viruși și bacterii – agenții patogeni ai infecției.
…împotriva ITS trebuie să se trateze ambii parteneri, obligatoriu și simultan, în caz contrar este posibilă o recidivă.
…infecțiile cu transmite re sexuală pot cauza complicații severe: dacă nu sunt tratate la timp, pot conduce uneori la infertilitate.
…unele ITS, de exemplu HIV, nu pot fi deocamdată tratate. Cu toate acestea, o adresare la timp la medic și un diagnostic corect înseamnă un debut oportun al tratamentului care previne urmările serioase .
Unele dintre aceste infecții se pot transmite chiar și prin intermediul unui „sărut franțuzesc”! Dacă mucoasa cavității bucale este traumatizată, există un risc ridicat de infectare cu infecții precum Infecția cu Citomegalovirus sau Virusul Papiloma Uman (HPV). Sifilisul și gonoreea se pot transmite de asemenea prin sărut în perioada acută a infecției.
Cum pot fi recunoscute ITS?
În ciuda faptului că ITS „se ascund”, adică nu toate au manifestări, ele pot fi, totuși, identificate după anumite semne care demonstrează cu exactitate – în organism este prezent „dușmanul numărul 1”. Deci, dacă tu sau partenerul ori partenera ta observă:
Eliminări neobișnuite din canalul urinar sau din vagin (mucoase, abundente, de sânge)
Urinare repetată, însoțită de dureri sau senzații neplăcute
Mâncărime în regiunea organelor sexuale
Culoare roșie, răni sau negi în zonele intime sau în regiunea anusului
TREBUIE SĂ ALERGI IMEDIAT LA MEDIC! Fiindcă doar medicul poate stabili, după un consult, diagnosticul corect. Și atunci te poate copleși panica:
Cărui medic anume să mă adresez?
Unde să mă adresez ca mai apoi în localitate să nu fie discutată problema mea?
Poate trebuie să aștept și totul va trece curând?
Și cum să spun despre asta părinților – căci voi avea nevoie de bani pentru tratament!
„Calm, doar calm!” – este abordarea cea mai potrivită, pentru că există o problemă și ea trebuie rezolvată. În primul rând, află dacă în localitatea ta există un Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor – o instituție medicală creată în mod special pentru adolescenți și tineri. La Centru vei obține o consultație și vei fi examinat de un medic. Adresele Centrelor sunt aici.
Specialiștii la care poți apela:
Dermatovenerologul – medicul care tratează maladiile pielii și venerice; ginecologul – specialistul în domeniul sănătății femeii; andrologul – specialistul în domeniul sănătății bărbatului; urologul – medicul care tratează afecțiunile aparatului reno-urinar și ale organelor genitale masculine; psihologul – specialistul în domeniul vieții sufletești și a relațiilor interumane.
În unele țări, funcționează deja linii fierbinți în domeniul sănătății reproducerii și planificării familiale. Consultanții te pot ajuta să găsești soluții la situația în care te afli și te vor sfătui ce pași să faci în continuare.
Numerele de telefon ale liniilor fierbinți:
Ucraina — 0 800 50 27 57
Kazahstan — 8 800 080 47 47
În al doilea rând, fără să lași asta de azi pe mâine, vorbește-i partenerului tău intim sau partenerei tale intime despre bănuielile tale, chiar dacă relațiile voastre sexuale au fost protejate. Aceasta este foarte și foarte important, căci și el ori ea ar putea fi infectat sau infectată și, de asemenea, trebuie să se adreseze medicului. Iar în cazul în care la Centrul de Sănătate suspiciunile s-au confirmat (atent, fără panică!) și ți-a fost prescris un tratament, este obligatoriu să-l urmezi până la capăt, urmând prescripțiile medicului. În caz contrar, maladia poate deveni cronică și, prin urmare, va fi mult mai greu de tratat. Medicul îți va recomanda, de asemenea, să eviți relațiile intime până la vindecarea completă.
Nu trebuie să faci un tratament de sine stătător și nu da nimănui medicamentele prescrise.
Acum când știi totul (sau aproape totul) despre infecțiile cu transmitere sexuală, înțelegi perfect că de acum încolo e mai bine să nu te confrunți cu ele. Ce să faci atunci ca să te simți mereu în siguranță?
Relațiile sexuale sunt o parte importantă a vieții. Și înainte de a lua decizia de a avea asemenea relații, este necesară să-ți înțelegi sentimentele față de cealaltă jumătate a ta și să te întrebi: Pot avea încredere în partenerul meu sau partenera mea? — Este oare corectă impresia pe care o am că eu și partenerul meu ne grăbim prea mult în această situație? — Am putea oare să discutăm deschis despre tot ce se va întâmpla în continuare ca să hotărâm până unde putem merge? — Cum mă voi simți după sex?
Dacă nu știi răspunsul la măcar una dintre aceste întrebări, este mai potrivit să amâni începutul vieții sexuale. Și asta nu va însemna deloc faptul că nu-ți iubești partenerul sau partenera. Dragostea nu se reduce la sex. Relațiile – serioase, pe termen lung și stabile – pot fi continuate și dezvoltare și fără sex. Important este ca partenerii să se respecte și să se prețuiască reciproc. Iar disponibilitatea celuilalt de a aștepta până să fie de acord cu începerea vieții sexuale este semnul unei atitudini pozitive și poate chiar al unei iubiri adevărate. Mai mult decât atât, doar abstinența garantează o protecție de 100% față de sarcină și față de infecțiile cu transmitere sexuală, inclusiv HIV. În orice caz, decizia de a amâna sau de a începe viața sexuală omul o ia întotdeauna de sine stătător. Iar pentru a lua o decizie corectă, trebuie să dispui nu doar de toată informația, ci mai ales de cea exactă și sigură despre metodele de protecție prin care poți evita consecințele neplăcute ale relațiilor sexuale.
Iată câteva METODE DE PROTECȚIE simple dar eficiente:
Nu folosi în nici un caz obiecte străine de igienă personală (lame, aparat de bărbierit, perie de dinți, instrumente de manichiură).
Respectă regulile de igienă intimă și cere același lucru de la partenerul tău sau partenera ta.
Utilizează doar ace, seringi sterile sau alte instrumente de tăiat și înțepat la fel sterile.
Nu utiliza droguri intravenoase.
Evită contactele sexuale cu persoane supuse riscului de infectare cu ITS (de exemplu, cu persoanele care au mai mulți parteneri sexuali sau cu consumatorii de droguri intravenoase).
Înaintea contactului intim, asigură-te că partenerul sau partenera ta nu are semne ale ITS (chiar dacă, îți aduci aminte, că simptomele pot lipsi cu desăvârșire!).
Și folosește la fiecare contact sexual metode de protecție – prezervative.
Atunci când nu ai un prezervativ, este mei potrivit să renunți la contactul sexual.
Contactele tale sexuale trebuie să fie doar cu un partener constant și neinfectat și păstrează-i fidelitate.
Prezervativul nu este un panaceu! Folosindu-l, vei micșora, dar nu vei exclude riscul de infectare. Prezervativul nu protejează de Virusul Papiloma Uman (HPV), iar nivelul de protecție împotriva HIV este de 80-90%.
Gândește-te la siguranța, protecția și sănătatea ta până să ai relații sexuale cu o altă persoană. Să nu-ți fie frică să discuți despre utilizarea metodelor de protecție (a prezervativelor) cu partenerul tău sau partenera ta – fiindcă acesta e un semn al grijii sănătatea ta și a lui ori a ei.
